Amintiri dindarat

Inima-mi silabiseste clipe si momente pretioase, formand o singura propozitie in dreptul careia am pus un 'egal' problematic, apoi am scris: VIATA MEA.
Nu toate lucrurile care mi se ofera trebuie sa aiba o explicatie logica. Nu toate lucrurile logice au nevoie de interpretare, astfel ca sa inteleaga si cei ne-logici.
Imi poate imprumuta cineva un prelungitor de clipe frumoase?

Surprize Surprize

Se pare ca Dumnezeu nu intarzie nicodata, dimpotriva, masoara fiecare secunda de binecuvantare. In dimineata cand am avut zborul, am plecat spre aeroport cu inima cat un purice. Deja ma gandeam daca aerul austriac va fi ca cel romanesc (d'ohh). In fine. Buimacita de somn (ora 5 dimineata), incercam sa-mi tin ochii pe bagaje in toata aglomeratia nebanuit de mare din aeroport (traiasca Barcelona si Madrid!). Scumpii mei parinti nu ezitau sa-mi ofere sarutari si imbratisari, parca tocmai ca sa ma trezeasca si sa-mi readuca aminte ca un timp nu vor mai putea face aceste lucruri. Se bucurau din plin de mine. Si atat de mult mi-as fi dorit sa fie si prietenii mei cu mine si sa le fac cu mana din avion (sac!)... Nedumerita daca bagajul meu cantarea 20kg sau nu, eram tare cufundata in ce urma sa se intample in viata mea incepand cu urmatoarele 2 ore. Dintr-o data aud un tipat ciudat in spate. Cand colo vad niste fetze cunoscute. Heeey, erau prietenii mei (unii din ei,ce-i drept). Nu prea le-a reusit schema in penultima lor surpriza, pentru ca m-am prins, dar recunosc ca nu ma asteptam deloc sa vina la 5 dimineata sa isi ia la revedere de la Lala (chiar daca unii din ei lucrau a doua zi sau veneau din lungi drumetii). Surpriza mai mare a fost ca au scos chitara in fatza aeroportului si nu stiau cum sa inceapa. Imi pregatisera un cantec! Whoa. Dumnezeu intr-adevar este original, mai ales in cazul meu, mai ales cand vine vorba de prieteni! Da, am plecat cu inima mai usoara, desi inainte de check-in, uitandu-ma in urma la ei si vazand cum imi fac cu mana, am lasat capul in jos si i-am zis Lui 'cum imi poti pregati ceva mai mult de atat?'... Dar se pare ca inca mai am de invatat cum sa primesc binecuvantarile din partea lui Dumnezeu... Mai ales acum, cand nu-l mai am decat pe El.

before

Va salut respectuos dintre bagaje [few more hours and i`ll fly away]. Multumesc celor cu care am petrecut ultimele zile si care m-au pretuit si inca o fac.
Cum am ocazia si prind ceva timp liber, va voi tine la curent 220 :p

same, Lala

Burying my worries

when You told me GO!
i asked again with fearness
is this Your everlasting plan for me?
again i asked
why is peace my security?
"because I told you so, My child!
I gave you promises that you wouldn`t understand at that time,
I assured your heart of My greatest plans for you!
But oh, My child, everything comes with a sacrifice
and the best one is yourself!"
and then my eyes start to water...

oh Father, the best i can do
is write these words on my heart. They
will kiss away my weakness
and tell me "God is proud to be your never ending comfort"


http://www.youtube.com/watch?v=zgtaV9Rx44k

O ultima celebrare.

Si ca sa nu plec fără sa mai celebrez pe cineva, de data aceasta îi vine rîndul lui Dani. Dani se pregateste sa intre în viata cu un suflu nou. Un suflu pe care Dumnezeu îl da. Se simte ca e la inceput. Va întîmpina opozitie în lucrurile pe care si le va propune. Dar el va ştii ca nimic nu e pe gratis, ci totul cere jertfa si sacrificiu. In timp va realiza ca este nevoie si de ambiţie ca sa ajungă departe. Apoi va intelege ca umilinta il va duce si mai departe. Departe de oameni, dar aproape de Dumnezeu. Îşi va pune multe întrebări, iar răspunsurile nu vor veni cu uşurinţă.

Dani, eşti fratele mai mic pe care nu l-am avut niciodată. Eşti capabil de lucruri mari si ai potential! Nu uita niciodată ce ai fost si fii încrezător ca Dumnezeu poate face lucruri mari prin tine! Trebuie doar ca tu sa vrei. LaMultiAni binecuvantati si data viitoare cînd ne vedem, sa te

aud cu melodia ce mi-ai promis-o ;)) [oh la la Lala]

Una palabra

Ultimele mele weekend-uri pe meleagurile natale s-au dovedit a fi petrecute oriunde altundeva numai pe meleagurile natale nu. Apropiindu-ma de ziua cu pricina [cînd va trebui sa îmi iau zborul din Romania], am realizat ca timpul e destul de agitat si nu vrea deloc sa negocieze clipele cu mine. S-a revoltat si a decis sa accelereze viteza, astfel ca m-am trezit cu o săptămînă înainte sa plec ca eu chiar plec. Adică plec. Adică în alta tara. Adică alti oameni. Adică alta cultura. Adică o mai mare dependenţa de Dumnezeu. Adică provocari uriaşe. Hellouuu! mi-am zis, încercînd sa mă dezmeticesc.

Si ca sa profit de timpul rămas aici, am avut întîlniri peste întîlniri, telefoane, amînări,anulari,reuniune cu foştii colegi,vorbe de duh,incurajari,dezamagiri [parca mai multe]... Toate lucrurile acestea au stîrnit in mine zilele acestea o pofta după linişte. Un timp doar pentru mine. Si ghiciţi ce! Chiar o sa-l am.

Rafularea amintirilor

Am refuzat. Pentru ca cel mai greu este sa vorbeşti despre prietenii-ti care intalnesc Cerul mai devreme decît te aştepţi. Îmi vine sufocant sa scriu aceste rînduri. Am tot scris despre el. Nu vreau sa scriu. Ba vreau. Raoul mi-a fost primul exemplu de băiat cu care puteai sa ai si un alt fel de discutie.
Ahh de ce cuvintele sunt asa îngrămădite si abstracte faţă de ceea ce simt eu?
Nu pot. Prefer sa le aglomerez în puternicile bătăi ale inimii pentru ca acolo cu siguranţă sunt cel mai bine înţelese.

Materializare

Austria

sisterhood'

the new funky fresh student ;))

Se gasesc berechet la turci [the smell of childhood]

Casa Parlamentului

interesting clock they have

cam asa e la austrieci in faculte

lectura nu dauneaza grav sanatatii

start spreading the news
i`m leaving today
i wanna be a part of it
Wien, Wien

Un nou suflu (e pe bune)

Pentru ca sederea mea pe blog a devenit din ce in ce mai rara (si va deveni si mai rara), am decis ca sa scriu un scurt istoric.

Am venit de o saptamana in Viena. Am vizitat Stephenplatz, Biblioteca Nationala a Austriei, magazinele H&M (ca la noi nu e ma!) si inca alte atractii turistice. M-am inscris la o facultate. Am intrat la facultate. Din octombrie ma voi muta in Viena. Pentru mine inca nu s-a terminat momentul 'respira-inspira'. Probabil voi constientiza mai bine amploarea evenimentului (daca ii pot spune asa) cand ma voi confrunta direct cu lumea si sistemul de aici.

Singurul catre care se duc toate aplauzele este Dumnezeu. Daca El nu ar fi miscat lucrurile, eu inca as fi ramas cu dorinte mici pe care le-as fi materializat 'in timp'. Dar ce constructiv e cand ceasul lui Dumnezeu este diferit de ceasul meu! Asta pentru ca niciodata nu da gres. Intotdeauna masoara timpul si secventele in secunde nestemate, astfel ca sa pretuiesc mai mult timpul.
Da, sunt studenta. Se pare ca lipsa cunostintelor mele in vederea limbii germane cam afecteaza partial inceperea studiilor, ceea ce inseamna ca un an de germana intensiv o sa-mi prinda bine. Deci studenta si in mod practic, nu doar teoretic, voi fi abia de la anul.

Acestea fiind punctate, ma plec inaintea Dumnezeului meu si ma inchin cu slabiciunile si defectele mele tocmai ca El sa le ia si sa le foloseasca spre cresterea, cizelarea si zidirea mea.

Azi urmeaza sa calatoresc cu titiul inapoi in Romania. Intotdeauna mi-a fost oleaca teama de autostrazi si accidente. Dar, cum am zis, Dumnezeu misca lucrurile cum crede ca e spre binele meu.
Va salut din strada cu multe shaormerii :))

Always the same,
LauraA

[poze aveti cand ajung in tara :D]

Un nou suflu

Atunci cand iti propui sa iesi din banal, ai toate sansele sa nu-ti reuseasca planul pana la sfarsit. Ei bine, la mine a fost cu totul invers. Nu mi-am propus nimic deosebit. Era de-ajuns faptul ca evadam din colivia bucuresteana dupa un Bac destul de solicitant, zic eu :p

Asa ca mi-am destins cerebelii [ca e mai multi] si am profitat din plin de aceste cateva zile de 'libertate'. Dupa persoanele cu care am intrat in contact si vorbele scurte de duh care mi-au fost adresate, am decis ca in orice conjunctura se iveste sa-mi iau inima in dinti si sa fiu eu cea care face diferenta. Am invatat multe lucruri de la oamenii care nu ezita sa-si shimbe mastile oridecateori se simt in nesiguranta si nu numai.
M-as bucura sa va impartasesc mai multe, dar unele lucruri trebuie pastrate exclusiv pentru inima si caracter.

Cat despre scris, iertati-mi ravasirea, dar sunt putin aglomerata in ultimul timp. Promit sa-mi iau revansa si cu prima ocazie cand imi repar computerul, sa investesc mai mult timp in contextul virtual.

Va salut si nu uitati sa va hraniti caracterul cu ganduri si atitudini demne de cei care se numesc crestini!

aniversare cu soare si nisip.asa cum ne descurcam si noi

Narcis, you are special and at the same time you've got special friends! We miss you alot!

Special for you http://www.youtube.com/watch?v=uKV37IhpZNw

Pentru Acolo

Încerc sa îmi creez un ideal care sa semene cu Tine. Eu am impresia ca eşti chiar Tu. Dar fac confuzie. Cînd mă gandesc la Acasă, parcă atmosfera întrece faptul ca Tu Însuţi vei sta pe tronul Tău de slavă. Mă năpădeste emoţia unui frumos sublim, dar parcă uit ca Tu eşti el. Uşor,uşor îmi mîngîi gîndul ca da, în Cer va fi fantastic. Dar uit esenţa. Cerul fără Tine nu exista. De cate ori sa-mi repet sa pot înţelege?
Stau uimită si copleşită cînd mă gandesc cum îmi vor tremura genunchii înaintea Feţei Tale. Sufletu-mi se zguduie la auzul trambitei Tale. Încă puţină, foarte puţină vreme...
Simt cum zambetul Tău se întipăreste pe vena inimii mele, pentru ca prin ea sa treci de fiecare data cînd va bate. Dumnezeule, îmi sfarm lacrimile, căci Tu eşti zambet, nu bocet. Leaga-mi inima de zambete si transforma-mi idealul meu in muzici ce intrec orice sunet trist. Linisteste-mi Tu inima. Căci ştiu ca în curînd voi abandona acest trup sclav Morţii. Ştii, e extraordinar cum Tu ai planificat totul. Încă puţină, foarte puţină vreme si braţele Tale îmi for dărui idealul,sublimul...