Dor de viitor

In ultima vreme m-ai provocat din ce in ce mai des sa tanjesc dupa clipa intalnirii. Doamne... atat de putine zile si momente, si voi intra la nunta Ta. Atat de putine secunde si ma vei dezbraca de prejudecati si limitari, si ma vei imbraca in haine de purpura sfanta; voi fi invelita in Slava Ta pe de-a-ntregul. Abia atunci cuvantul curat va avea insemnatate deplina. Asa mult astept ziua aceea, Doamne, Dumnezeul meu. De-atunci incolo nu va mai exista teama, nici concurenta, nici slabiciune, nici complexe, nici importanta parerilor unora, nici compromisuri, nici plastic, nici inimi pietrificate, nici masti, nici materialism, nici supravietuire, si cel mai important: nu voi mai avea dor de Cer, pentru ca starea mea normala va fi satisfactia continua. Ma voi umple la nesfarsit cu Tine. Nicio nesiguranta, decat implinire totala in mijlocul dragostei si sfinteniei Tale. Bratele Tale vor fi siguranta mea. Lumina Fetei Tale va lumina vesnic pentru mine, pentru ca m-ai creat pentru Cer, pentru Tine. Iti multumesc ca acum sunt decat un abur ce va trece. iti multumesc ca Tu din cenusa luptelor si daramaturilor mele de pe pamant, creezi acum o Frumusete pe care o voi vedea cu ochii mei, si abia atunci voi crede fara teama ca toate luptele ruinelor au avut cel mai frumos si minunat scop.
Doamne, imi astern la picioarele Tale inima mea si iti multumesc ca Te voi cunoaste o vesnicie intreaga. Iti multumesc.

Oglinda ranilor vindecabile

Dintotdeauna am iubit conversatiile in contradictoriu, pentru ca scoteau la iveala spiritul tau justitiar, care tinde sa nu te paraseasca indiferent de situatie. Imi place cum in situatii critice iti ridici cele doua arcade de deasupra obloanelor fetei si iti astepti, incordata, randul sa-ti exprimi punctul de vedere. Chiar daca nimeni nu ti-l cere.

Un lucru de apreciat la tine este indrazneala care iti ridica moralul si care, se pare, atrage sufletele altor trupuri.

Poate nu ti-a zis nimeni, insa lucrurile pe care ti le soptesti uneori nu sunt adevarate. Da, ai simtul umorului dezvoltat prematur si chiar sindromul never-stop-talking. Dar nu te ambala. Acestea fac parte din lucrurile ce te definesc pe tine ca suflet (ca individa nu esti).

Sau daca ai putea uneori sa te gandesti de doua ori inainte sa ma minti. Stii ca de mine ti-e pur si simplu imposibil sa te ascunzi, desi, sa fim sinceri, ai incercat de-atatea ori sa iesi basma curata chiar daca situatiile strigau dupa o sinceritate pura, neprihanita, neascunsa.

Asa, imbraca-ti inima in carapacea lui Sorescu. Precautie... De parca te-ar scuti de ranile pe care involuntar ti le produci.

Uite, iti propun ceva. Incearca doar asa, ca sa iti fie mai putin greu. Iubeste o data si bine. Nu de mai multe ori, ca e prapastios. O data, o persoana. O data o persoana, o data alta persoana. Pe fiecare cate o data. Si mare-ti va fi uimirea cand din cenusa se va ridica o Frumusete dupa care tanjeai inca de cand ai inceput sa-ti pui intrebari cu privire la "scopul tuturor acestor persoane pe care le iubesc".

Inceputul

Ne-am pomenit singuri. M-ai adus aici. Stiai ca e mai bine ca acolo.
Dar ai vrut sa fim singuri. Ai tanjit sa ne cunoastem mai bine.
Cata rabdare ai avut sa astepti decizia mea de a veni cu tine...
Desi am incredere in tine si in caracterul tau,
mi-a fost totusi greu sa cred ca exista un astfel de capitol ce se vrea scris tocmai de mine.
Tu vrei asa.
Inca de la bun inceput tu ai avut primul incredere in mine,
mi-ai stiut slabiciunile si totusi m-ai ajutat sa ma redescopar.
Pentru a nu stiu cata oara.
Si nu eziti sa o faci incontinuare,
chiar daca te bombardez neincetat cu intrebari
la care caut frenetic o urma de raspuns.
Da, stiu ca raspunsurile tale,deseori intarziate (cred eu), aveau un rol bine definit in viata si inima mea.
Dar in acelasi timp,
deseori ai vazut nerabdarea si nesiguranta mea de a astepta in tacere sa-mi vorbesti.
Cum poti, Dumnezeul meu, sa arati o rabdare atat de infinita fata de mine?
Of, inca o intrebare...

Amintiri dindarat

Inima-mi silabiseste clipe si momente pretioase, formand o singura propozitie in dreptul careia am pus un 'egal' problematic, apoi am scris: VIATA MEA.
Nu toate lucrurile care mi se ofera trebuie sa aiba o explicatie logica. Nu toate lucrurile logice au nevoie de interpretare, astfel ca sa inteleaga si cei ne-logici.
Imi poate imprumuta cineva un prelungitor de clipe frumoase?

Surprize Surprize

Se pare ca Dumnezeu nu intarzie nicodata, dimpotriva, masoara fiecare secunda de binecuvantare. In dimineata cand am avut zborul, am plecat spre aeroport cu inima cat un purice. Deja ma gandeam daca aerul austriac va fi ca cel romanesc (d'ohh). In fine. Buimacita de somn (ora 5 dimineata), incercam sa-mi tin ochii pe bagaje in toata aglomeratia nebanuit de mare din aeroport (traiasca Barcelona si Madrid!). Scumpii mei parinti nu ezitau sa-mi ofere sarutari si imbratisari, parca tocmai ca sa ma trezeasca si sa-mi readuca aminte ca un timp nu vor mai putea face aceste lucruri. Se bucurau din plin de mine. Si atat de mult mi-as fi dorit sa fie si prietenii mei cu mine si sa le fac cu mana din avion (sac!)... Nedumerita daca bagajul meu cantarea 20kg sau nu, eram tare cufundata in ce urma sa se intample in viata mea incepand cu urmatoarele 2 ore. Dintr-o data aud un tipat ciudat in spate. Cand colo vad niste fetze cunoscute. Heeey, erau prietenii mei (unii din ei,ce-i drept). Nu prea le-a reusit schema in penultima lor surpriza, pentru ca m-am prins, dar recunosc ca nu ma asteptam deloc sa vina la 5 dimineata sa isi ia la revedere de la Lala (chiar daca unii din ei lucrau a doua zi sau veneau din lungi drumetii). Surpriza mai mare a fost ca au scos chitara in fatza aeroportului si nu stiau cum sa inceapa. Imi pregatisera un cantec! Whoa. Dumnezeu intr-adevar este original, mai ales in cazul meu, mai ales cand vine vorba de prieteni! Da, am plecat cu inima mai usoara, desi inainte de check-in, uitandu-ma in urma la ei si vazand cum imi fac cu mana, am lasat capul in jos si i-am zis Lui 'cum imi poti pregati ceva mai mult de atat?'... Dar se pare ca inca mai am de invatat cum sa primesc binecuvantarile din partea lui Dumnezeu... Mai ales acum, cand nu-l mai am decat pe El.

before

Va salut respectuos dintre bagaje [few more hours and i`ll fly away]. Multumesc celor cu care am petrecut ultimele zile si care m-au pretuit si inca o fac.
Cum am ocazia si prind ceva timp liber, va voi tine la curent 220 :p

same, Lala

Burying my worries

when You told me GO!
i asked again with fearness
is this Your everlasting plan for me?
again i asked
why is peace my security?
"because I told you so, My child!
I gave you promises that you wouldn`t understand at that time,
I assured your heart of My greatest plans for you!
But oh, My child, everything comes with a sacrifice
and the best one is yourself!"
and then my eyes start to water...

oh Father, the best i can do
is write these words on my heart. They
will kiss away my weakness
and tell me "God is proud to be your never ending comfort"


http://www.youtube.com/watch?v=zgtaV9Rx44k

O ultima celebrare.

Si ca sa nu plec fără sa mai celebrez pe cineva, de data aceasta îi vine rîndul lui Dani. Dani se pregateste sa intre în viata cu un suflu nou. Un suflu pe care Dumnezeu îl da. Se simte ca e la inceput. Va întîmpina opozitie în lucrurile pe care si le va propune. Dar el va ştii ca nimic nu e pe gratis, ci totul cere jertfa si sacrificiu. In timp va realiza ca este nevoie si de ambiţie ca sa ajungă departe. Apoi va intelege ca umilinta il va duce si mai departe. Departe de oameni, dar aproape de Dumnezeu. Îşi va pune multe întrebări, iar răspunsurile nu vor veni cu uşurinţă.

Dani, eşti fratele mai mic pe care nu l-am avut niciodată. Eşti capabil de lucruri mari si ai potential! Nu uita niciodată ce ai fost si fii încrezător ca Dumnezeu poate face lucruri mari prin tine! Trebuie doar ca tu sa vrei. LaMultiAni binecuvantati si data viitoare cînd ne vedem, sa te

aud cu melodia ce mi-ai promis-o ;)) [oh la la Lala]

Una palabra

Ultimele mele weekend-uri pe meleagurile natale s-au dovedit a fi petrecute oriunde altundeva numai pe meleagurile natale nu. Apropiindu-ma de ziua cu pricina [cînd va trebui sa îmi iau zborul din Romania], am realizat ca timpul e destul de agitat si nu vrea deloc sa negocieze clipele cu mine. S-a revoltat si a decis sa accelereze viteza, astfel ca m-am trezit cu o săptămînă înainte sa plec ca eu chiar plec. Adică plec. Adică în alta tara. Adică alti oameni. Adică alta cultura. Adică o mai mare dependenţa de Dumnezeu. Adică provocari uriaşe. Hellouuu! mi-am zis, încercînd sa mă dezmeticesc.

Si ca sa profit de timpul rămas aici, am avut întîlniri peste întîlniri, telefoane, amînări,anulari,reuniune cu foştii colegi,vorbe de duh,incurajari,dezamagiri [parca mai multe]... Toate lucrurile acestea au stîrnit in mine zilele acestea o pofta după linişte. Un timp doar pentru mine. Si ghiciţi ce! Chiar o sa-l am.

Rafularea amintirilor

Am refuzat. Pentru ca cel mai greu este sa vorbeşti despre prietenii-ti care intalnesc Cerul mai devreme decît te aştepţi. Îmi vine sufocant sa scriu aceste rînduri. Am tot scris despre el. Nu vreau sa scriu. Ba vreau. Raoul mi-a fost primul exemplu de băiat cu care puteai sa ai si un alt fel de discutie.
Ahh de ce cuvintele sunt asa îngrămădite si abstracte faţă de ceea ce simt eu?
Nu pot. Prefer sa le aglomerez în puternicile bătăi ale inimii pentru ca acolo cu siguranţă sunt cel mai bine înţelese.

Materializare

Austria

sisterhood'

the new funky fresh student ;))

Se gasesc berechet la turci [the smell of childhood]

Casa Parlamentului

interesting clock they have

cam asa e la austrieci in faculte

lectura nu dauneaza grav sanatatii

start spreading the news
i`m leaving today
i wanna be a part of it
Wien, Wien

Un nou suflu (e pe bune)

Pentru ca sederea mea pe blog a devenit din ce in ce mai rara (si va deveni si mai rara), am decis ca sa scriu un scurt istoric.

Am venit de o saptamana in Viena. Am vizitat Stephenplatz, Biblioteca Nationala a Austriei, magazinele H&M (ca la noi nu e ma!) si inca alte atractii turistice. M-am inscris la o facultate. Am intrat la facultate. Din octombrie ma voi muta in Viena. Pentru mine inca nu s-a terminat momentul 'respira-inspira'. Probabil voi constientiza mai bine amploarea evenimentului (daca ii pot spune asa) cand ma voi confrunta direct cu lumea si sistemul de aici.

Singurul catre care se duc toate aplauzele este Dumnezeu. Daca El nu ar fi miscat lucrurile, eu inca as fi ramas cu dorinte mici pe care le-as fi materializat 'in timp'. Dar ce constructiv e cand ceasul lui Dumnezeu este diferit de ceasul meu! Asta pentru ca niciodata nu da gres. Intotdeauna masoara timpul si secventele in secunde nestemate, astfel ca sa pretuiesc mai mult timpul.
Da, sunt studenta. Se pare ca lipsa cunostintelor mele in vederea limbii germane cam afecteaza partial inceperea studiilor, ceea ce inseamna ca un an de germana intensiv o sa-mi prinda bine. Deci studenta si in mod practic, nu doar teoretic, voi fi abia de la anul.

Acestea fiind punctate, ma plec inaintea Dumnezeului meu si ma inchin cu slabiciunile si defectele mele tocmai ca El sa le ia si sa le foloseasca spre cresterea, cizelarea si zidirea mea.

Azi urmeaza sa calatoresc cu titiul inapoi in Romania. Intotdeauna mi-a fost oleaca teama de autostrazi si accidente. Dar, cum am zis, Dumnezeu misca lucrurile cum crede ca e spre binele meu.
Va salut din strada cu multe shaormerii :))

Always the same,
LauraA

[poze aveti cand ajung in tara :D]